m-am trezit de dimineata cu un "M" frumos scris pe pielea subtire de la incheietura mainii drepte ce ascunde firicele timide de sange captive in peretii venelor, luminite albastre ce se plimba de-a lungul bratului pana-si duc la bun sfarsit sarcina...mi-am amintit de omul care mi l-a pus acolo. Nu stiu daca s-o numesc ironie a sortii, eu si zeci de oameni,aveam si poate inca mai avem si la aceasta ora acelasi insemn.N-am dormit mai deloc azi noapte,somnul nu s-a aratat decat cate putin ca sa-mi chinuie corpul epuizat sub povara oboselii ce ma ametise, ori sa-mi loveasca mintea aducandu-mi ultimele sale cuvinte in "vaz", in "auz" ...totul s-a petrecut ca un film mut din a carei integritate s-a furat fara mila:tobele,chitara,tigarile pe care era sa uit a le mai pune inapoi in geanta,berea prea putina parca,linistea strazilor cand mi-am parasit spatiul,unde vazusem sfarsitul strecurandu-se mai aproape sa-mi tina companie,spre asa-numita casa... tot timpul constienta,aceasta tarie,aceasta trezire cruda ce nu m-a parasit in tot acest timp...sunt bulversata,e ca si cum n-as fi fost acolo,cu cat trec mai multe minute cu atat imi dau seama ca nu am ce sa rememorez, nu am ce...gandul meu a fost mereu constient, mereu altundeva.
pasii m-au purtat usor spre al meu adapost, nu simt regretele, nu simt vina si totusi nu ma pot abtine sa nu cred ca e inselator,ca e o minciuna si stiu cum intr-o zi am sa pierd toata puterea ce am dobandit-o din slabiciunea altcuiva...
o durere timida de cap ma incearca pe masura ce ma foiesc in pat incercand sa mai prind cateva minute de somn, nu inteleg de ce mai cred ca pot dormi,e aproape ora noua si organismul meu refuza, in pricina starii in care ma aflu, sa mai vegeteze.Cand reusesc sa ma ridic, o fac brusc dar asta nu ma aduce inapoi in asternut, ma pun in fata PC-ului si din obisnuinta fac aceleasi lucruri, dar e ceva ce nu mai exista in jurul meu, in interiorul meu , in ceilalti...observ cu mare surprindere ca afara e un joc orbitor al fulgilor de zapada, nu ma asteptam sa mai ninga in Timisoara, ieri simtisem aroma priimaverii.Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti un lucru asemanator? Ori ca atunci cand mirosi un parfum pe care l-ai folosit cu ani inainte si pret de cateva secunde, cat inhalezi mirosul, te simti de parca te-ai fi intors in trecut...Ei bine , mie vinerea de ieri mi-a adus primavara si poate fi usor comic ,ca ghicoceii se vindeau din a doua saptamana a lui ianuarie pe la colturi de strada. N-am cumparat cand femeia cu ochii ascunsi sub o basma menita sa-i protejeze fata de gerul aspru, mi-a intins un buchetel firav.M-am uitat fara sa schitez vreun gest si am trecut in acelasi ritm mai departe.De ce sa duc cu mine ceva ce nu exista? Nu exista ghiocei. Nu in mijlocul iernii.Cand privesc din cand in cand prin geam pot vedea transformarile prin care trece roiul,directia e aproape aceeasi dar viteza cu care se rotesc,dimensiunile fulgilor, se schimba de la un moment la altul.Ascult aceeasi piesa de cand m-am trezit (Palcebo, nu stiu de ce mentionez),repet piesele,ma uit afara des, imi e greu sa scriu,ma las pe spate si scaunul face un zgomot iritant in alte conditii,nu-mi pasa,privesc cursorul cum apare si dispare la jumatatea randului pe care nu mai stiu cum sa-l termin. Ce urmeaza?Nu stiu decat ca am o multime de cuvinte de asternut pe-o foaie imaginara,de neatins si astept sa vin acel moment cand mintea mea va binevoi sa-mi ofere un strop de ordine, sa fiu in stare...iar despre litera ce-o port,ea se va sterge sub apasarea degetelor mele,sub sapunul si apa calda ce nu vor mai lasa nici o urma...
scris sambata, 6 februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu