Vantul s-a jucat destul in parul meu si ploaia...ahh ploaia nu se mai opreste odata! Incerc sa potolesc suvitele ce-alearga neincetat la fiecare suflu al naturii insa e inutil.Parc-ar fi niste pasari cu aripile legate sau panglici de matase cusute pe-o brosa de care nu se pot desprinde.N-o sa spun ca nu ma bucura stransoarea lor.
M-am saturat sa port umbrela asta cu mine toata ziua.Tot trebuie sa ma feresc cand trec pe langa cineva ori ca acum ,trebuie sa n-o misc prea mult sa nu se scurga apa pe umerii strainului din dreapta.Nu am rabdare.
In intersectie pe cand asteptam lumina verde a semaforului cineva ma privea insistent.M-am posomorat si mai tare,am incercat sa intorc capul dar n-am facut decat sa-mi inrautatesc situatia.Cred ca in ochii mei poti vedea tristetea dar nu vreau sa trec drept o pictura ieftina pe-un chip secat de viata... Nu stiu ce a mai ramas ... Simt ca am obosit,e un soi de oboseala generala,iti ocupa sufletul mai intai,apoi iti pradeaza si ultima farama de incredere in tine si mintea e incapabila sa te ajute,adio bunei ratiuni...
Ma las depasita cu usurinta,azi nu mai fac intrecere cu nimeni spre dezamagirea omului ce nu stie care l-am crutat de umilinta.Isi inteteste pasii si dispare in multimea rara ce calca trotuarul.In fata se deschide precum un arc podul .Masinile brazdeaza soseaua in viteza.Deasupra apei,picaturile de ploaie cad ca si cernute,sunetul lor e acoperit de vuietul de deasupra.Evit mereu sa ma opresc pe marginea sa,dar privesc din mers.Aceeasi voce imi sopteste in urechi : "E o zi proasta,e o zi proasta" si stiu ca e mai mult decat o zi proasta... o aud de cateva saptamani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu