marți, 23 februarie 2010

Red Violin

Visul a fost scurt...
Traiam totusi prin el frumusetea unei iubiri ce se dorea pura,pictam in ochii tai un inceput.Dincolo de el ma astepta realitatea,ma astepta lumina orbitoare a neputintei...
Si m-am trezit intr-o camera pustie cazuta prada vantului ce danseaza liber din colt in colt... peretii goi,decojiti, crapaturile prin care se preling firicele de panza tesuta de un paianjen ce-a murit,tavanul care incepe a se strange, picand spre trupul meu bolnav,mirosul singuratatii...
Urmele palmelor mele dispar si apar in spatele perdelei ce flutura ascunzand geamul. Da, e lumina peste tot dar gandurile mele sunt tot cenusii,port povara ta in mine...
si scump e timpul nostru ,căci el nu mai exista...

Un comentariu:

  1. cam toate, o data ce se duc... devin de nepretuit.... dragostea la fel

    RăspundețiȘtergere