Cred ca termin prin a ma prabusi in fata intelepciunii omului care ma face sa constientizez pentru cateva momente situatia cretina in care m-am adus,asta dupa ce inainte Ii voi fi iritat pana la extreme nivelul de toleranta.Si intamplarile cu pricina sunt rare ceea ce ar trebui sa le faca mai usor de aperciat,dar nu fac asta.Sunt un om enervant,mai ales cand imi revars frustrarile peste cei din jur si ma detest ca nu ma pot abtine sa nu ma mandresc cu firea mea bolnava.In clipa scurta in care simti ca nimic din tine nu e bun si cunosti pret de secunde adevarul, atunci e limpede...infatuarea cu care ai crezut ca faci lucrurile intr-un mod original,lipsa oricarei mustrari,vina pe care ai tot negat-o...toate lucrurile astea inceteaza sa-ti mai pulseze falsa incredere in simturi si-ncepe marea tacere. Esti tu cu tine si nu indraznesti sa te intrebi nimic.Esecul e o nebunie pura...si doare ca dracu` indiferent de imprejurari.Poate exagerez dar nu ma aflu oare in cea mai proasta perioada la care m-as fi gandit vreodata? Ei bine da...facem azi un jurnal al plangerii? Si-ai sa spui "Da`pan-acum ce-a fost?". Care e solutia? Un om ar zice "Ia ce poti de la inceput,indreapta greseala", pe cand mintea mea atat de doborata (prea multe impresii pentru o singura zi), va face exact ce-a facut si pana acum, se va afunda in singuratate, se va inveli intr-un strat subtire de aparenta amorteala. -Pai asa ... nu merge , zice vocea.
-La dracu`, e mai bine?
Cand are cineva o metoda curata de a trece dincolo sa ma anunte, zbye!Contez pe "prietenii" mei mai putin optimisti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu