Printre valuri de ceaţă ale dimineţilor lui octombrie mi se pare că simt uneori arome de iarnă,iar gândurile mele zboară către anotimpul alb...cumva cu speranţa ori sentimentul că de data aceasta voi trăi tot ce-am ratat din cea trecută,ori am să găsesc deplină împăcare în liniştea neîmplinirii noastre... Eu cred că dintre toate anotimpurile care m-au găsit cu inima încălzită ,iarna trăiesc cel mai intens şi oricât le-ar lipsi altora căldura verilor,frunzele copacilor sau plajle însorite,pentru mine e de-ajuns un câmp aparent mort ,zăcând sub zăpadă,ascunzând viaţă.O stradă îmbrăcată doar în straie necolorate pe care te plimbi seara sub luminile noanelor,un tren pe care-l înjur că nu mă duce mai repede spre tine,apoi muntele cu frumuseţea sa eternă,oraşele mici pitite şi ele printre nămeţi,vinul fiert cu scorţişoară,felul în care mi se dezmorţesc degetele la caldură dup-o zi geroasă...faptul că pot fi numai eu cu mine.
Mai aşteaptă cineva iarna?
S-aveţi un week-end plăcut!
Eu sunt unul dintre cei pro-vară :))
RăspundețiȘtergereDar ai zis vin fiert ? :D
Iarna trecută eram cu un preten prin Tm cu o cană de vin fiert în mână...yeah, poate aştept şi eu iarna, puţin acolo :D
:)) aşa,aşa
RăspundețiȘtergereDa! Copiii! :))) Superbe poze, iarna are negresit farmecul ei inegalabil, probabil ca nu mai stiu eu sa ma bucur de frumusetea si puritatea ei, fiind atrasa irezistibil de verdele crud al primaverii si, mai ales, de soarele si nebunia verii. Trebuie sa recunosc ca nici nu-mi prea place frigul, culmea, tocmai mie, nascuta in mijlocul iernii.
RăspundețiȘtergere@Nice
RăspundețiȘtergereiti tradezi radacinile, deci asa... : )))
mie imi place iarna doar de craciun..cand e ceva magic..in res urasc iarna,frigul..sunt adepta caldurii...cat mai multa caldura:D
RăspundețiȘtergere