joi, 18 noiembrie 2010

Calea

Şi strigă c-a urât tăcerea răcnind din toti rărunchii împrăştiind uitare, pentru ce-a fost odată o crudă alinare...Strazi pustii păşesc în urma-i ,urmele-s de vin,născând aripi false pentru al său veşnic chin...Iar mâine vine iară sperând ca va fi ultima oară.

4 comentarii:

  1. "Nu pierde Itaca din vedere,
    căci ţinta ta e să ajungi acolo.
    Dar nu-ţi grăbi pasii;
    e mai bine calatoria-ţi să dureze ani,
    iar corabia-ţi să ancoreze pe insulă
    cand te vei fi-mbogaţit deja
    cu tot ce ai cunoscut pe drum.
    Nu aştepta ca Itaca să-ţi dea alte bogatii.
    Itaca ţi-a dăruit deja o călătorie minunată;
    fără Itaca , niciodată nu ai fi plecat.
    Ţi-a dăruit deja totul şi nimic nu mai are de dat.
    Şi dacă la sfârşit vei crede că Itaca e săracă,
    să nu gândeşti că te-a înşelat
    pentru ca vei fi devenit un înţelept, vei fi trăit o viaţă plină,
    şi acesta este înţelesul Itacăi. "

    Inlocuieste Itaca "in ecuatie" cu orice vrei tu ... si poate te vei simti mai bine :-p ...=))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar eu sunt ok : ))) si asta e doar o...scriere

    RăspundețiȘtergere
  3. Probabil esti Ok, dar sa nu uitam ca ceea ce scriem, daca nu reprezinta constientul nostru, atunci cu siguranta reprezinta imaginea subconstientului. :P

    RăspundețiȘtergere
  4. nu mai am nici un raspuns...pur si simplu am obosit azi dintr-odata

    RăspundețiȘtergere