Luni

Şi aflându-mă în faţa paginii goale mă întreb de unde să încep...poate că din urmă cu vreo câţiva ani...Nu v-am vorbit niciodată deschis despre viaţa mea personală şi nici nu intenţionam s-o fac din dorinţa de a nu divulga secrete care nu-mi aparţin doar mie,însă de curând mi-a fost dat să văd că eu ar fi trebuit să nu mă pierd aşa cum am facut-o. Împlinesc 24 de ani şi simt că acum încep.Nu mă înţelegeţi greşit, la mine abia acum apele s-au limpezit,am înşeles ce trebuie făcut ca să-mi fie mai uşor.Sunt aproape la capătul unei relaţii începute prin toamna lui 2007,singura de altfel.Pare-se că pot lăsa tot ce e acum spre a porni către lucrurile pe care mi le doresc,fie ele chiar şi stupid de irealizabile.Dar n-am să vreau să gândesc aşa.Îi mulţumesc din nou lui Denis,căci întâmplarea a făcut să ne întâlnim şi să purtăm o discuţie în urma căreia m-am simţit de parcă mi-ar fi spălat cineva creierul,ori doar a fost hazardul şi a coincis cu vremea mult aşteptată ,cea în care de obicei se cere să te trezeşti din amorţeala.Merci draga mea!
Nu va fi uşor...ştiu asta.
Cum sunt eu ? Nepotrivit de nepotrivită...
Ce vreau ? Lumea să meargă după planul meu.
Acum n-am decât s-aştept lucrurile să se orânduiască.Mă mir şi eu cum de-mi pică în mână unele piese ale puzzle-ului .Ieri a intrat în cafeneaua unde lucrez un client fidel care-i profesor universitar la una dintre facultăţile de aici din Timişoara şi timpul meu s-a făcut şi mai puţin decât era mai înainte.Cred că unii dinte voi ştiţi că îmi doresc să predau în învăţământul universitar cândva,aşa că numai bine ce m-am informat un pic mai mult şi m-am ales cu o propunere,mai corect spus,primul demers în direcţia asta va fi un curs de formare,care se cere spre a completa restul abilităţilor mele :))). Mă rog calea e lungă...de-aici mai am nevoie de păreri si păreri,se pare că e în toate o politică împărţită,o să-mi bat capul mai târziu cu astea,abia ce isprăvesc cu masterul în vară.
Altfel mi-e dor de acasă,de prieteni,de părinţi .Vreau să ajung un weekend la munte,să mă simt cât de liberă pot în inchisoarea care se numeşte viată!
Iar în privinţa ta...oare mergem pe premisa "Good things come to those who wait?"