Spre Luni

Fiindcă m-am dus la somn devreme, răpusă de evenimentele ce mi-au încununat ziua cu neputinţă, visul a fost rău şi perfid.M-a alungat din miezul liniştii lăsându-mă să zac pe malul râului acela sărac din apropierea satului unde mi-am petrecut copilăria,înconjurată de mulţi alţii de teapa mea. Acolo întinsă pe iarba verde, stând în lumina puternică a soarelui m-am gasit ba în trupul de acum , ba în cel încă nepângărit, al copilei cu suviţe aurii răsărind de după urechile pătrunse strâmb de acele vreunei vecine.Nu cred să fi văzut nicicând vreo altă lumină mai roditoare şi mai dulce ca aceea.Cumva ştiam ce va sa vină,căci parcă tot în vis mi s-au mai arătat şi parcă tot mă cheamă.Plecai în goană către râu.Apa limpede îmi atinse picioarele pentru prima dată după ani de zile şi-mi răsfirai degetele să simt nisipul cum pătrunde printre ele.Pitricele mici şi colţuroase mă vitregiră cu mângâierea lor pe măsură ce rămăsei la fel de entuziasmată. Un peşte se încăpăţână să mă lovească peste glezne.Un peşte mare,aşa cum nu-mi fusese dar să vad în albia aia mică.L-am descoperit mai târziu în buzunar zbătându-se când primul fior mă ciupi,semn că mi-a dat de urmă. Zeci de şerpi împânziră plaja crudă acoperită de vegetaţie camuflându-se aproape perfect.Mă simţiră. Îmi păru că sunt singură ,că strig tututor dar nimeni nu mă aude.Că-i numai vis şi totuşi nu-i.Căzui pe sol şi-i văzui aproape,unul se încolăci dup-o pulpă.Mă ridicai îngrozită şi scârbită,lăsai în urmă restul găsindu-mi cale spre drumul bătătorit şi prin de praf.Curând pătura se înfăşură mai bine peste mine şi-o voce mută mă întrebă somnoroasă "Ţi-e frig?". "Nu", replicai deşi ştiam că îmi e."Gata,a trecut" se pierdu ea odată ce ne presără din nou Moş Ene magie pe la gene.Mâna vru să mă dezmierde dar se lăsă păgubaşă lângă pernă şi apucă şerveţelul cu care-mi ştersei nasul.Continuai să mă încurajez până ce mă cuprinse din nou somnul,vorbindu-mi şi răspunzându-mi cuvinte de nedesluşit.Temperatura creşte...visele se împotmolesc ca uitate.Noapte bună.