You won`t feel a thing

Cum stăteam pironită în faşa braţelor tale imaginare privind prin geamul mare decorat în fel şi chip ,un întreg film colorat se derulă,venind pesemne în sprijinul minţii mele mult prea secătuită în cele câteva ore cu care debutase seara. M-am pierdut de restul ,precum se întâmplă ori de câteori visez tează,copleşită de simptomele răcelii ce mi s-a prins în piept,uşor mâhnită pe pumnul de pastile cu care încercasem în ajun s-o dovedesc. Şi tot stând aşa fără cea mai mică plăcere că afară ninge pentru prima dată în oraşul ăsta,fără să realizez că mi-e pielea udă şi hainele la fel, ori că voi fi venit acum câteva minute din stradă,îmi dau seama că-mi lipseşte cu desăvârşire ceva. Sunetul vocii mele s-a pierdut de după clădiri şi nu mai răzbate până pe unde-o făcea odată.Şi e linişte ori ceva similar,iar centrul e pustiu,eu sunt pustie...