Joi

Azi am stat toată ziua în pat citind o întreagă carte.M-am simţit de parcă aş fi văzut un film bun în 4-5 ore.Din când în când dorindu-mi să mă eliberez de durerea fizică,de vâjâitul urechilor şi tusea ce-mi ameninţa pieptul cu-o rupere violentă.Dacă n-aş fi fost nevoită să fac şi ieri drum până la facultate poate aş fi fost mai întreagă,dar să-mi închei socotelile cu şcoala e o dorinţă mult prea aprigă.Afară e un ger teribil din câte-am auzit şi numai gândul ăsta îmi fură zâmbetul bolnav de pe buze, căci mâine iar va trebui să ies din nou.Mă simt ca pe vremuri, când aveam mai puţin de 14 ani şi zăceam cu zilele ,aşteptând să treacă toate,să pot sta în picioare fără să mă rog de ameţeală să-mi cedeze calea.
Uneori îmi vin prin minte tot felul.Mic delir sub efectul medicamentelor şi-al oboselii pe care febra mi-a împletit-o în oase.Mai devreme îmi iveam nasul printre fulgii mari de zăpadă ce-mi acopereau privirea în căderea lor bogată,mai visez puţin la peisajul alb pe care-l invitam în suflet prin toţi porii.De data asta l-am tras rau în piept : )) ori el pe mine...
Sună telefonul.Mama se interesează din nou de starea mea.La nici 5 minute o urmează tata.Aceleaşi recomandări,îi iubesc că mă scutesc de mustrări,căci în fapt nici n-ar avea de ce să mi le-aplice .Aveam pregătit tot arsenalul şi l-am folosit cu conştiinciozitate,fular,haine groase,băuturi calde,încălţăminte adecvată...că deh doar nu mai sunt copil,ori sunt unul mai mare...şi tot nu m-a scăpat.O să fie bine...vreau să fie cât mai curând.
Mai mult...nu ştiu.Nu ştiu dacă mă vei scoate din nou la lumină,mă tot arunci în sertar,dar nu mă mai supără ca alte dăţi,sunt de prea mult timp pe pace ca să mă întoc la vechiul comportament.Azi pe etajeră, mâine la loc în debara...aşa-i străine?
Şi zâmbesc ,te anunţ,asta mi-e cugetarea către tine.Sper că eşti bine.