joi, 10 martie 2011

E nevoie de-o ţigară.Pe bune,asta e ultima oară!

Şi tot aşa povestea continuă ,din perete în perete,spre abisul de sine purtător,într-ale nu ştiu căror versuri din cântecul plâns la colţ de stradă de vreun amator.
E mijloc de călătorie,deja ţi-a ajuns,dar cartea spune că mai ai muuuult de parcurs,"veselie"...

E posibil să fiu eu unul dintre oamenii cei mai nefericiţi din lume?

Mă uitam cu ciudă la mulţimea de trecători foşnind şerveţele folosite prin buzunare.Cerul ăsta senin mă enervează,îl privesc cu nerăbdare sperând că pe undeva voi regăsi o pată de culoare,un nor binevoitor,să-mi cearnă peste frunte lacrimi timide,mărunte.

Posibil,zic scrâşnind din dinţi.Poate eu sunt cel mai nefericit om.

Îmi fugăresc umbra cu paşi de neoprit,vreau s-ajung prima la trecerea de pietoni! Eu şi povara mea.Apoi chiar aş vrea să urăsc ceva...
Ce oboseală dureroasă... De data asta am agonizat mai cu bun simţ la gândurile ce-mi scăldau ceafa în sudoare.M-am chinuit eu ce m-am chinuit şi-am răzbătut prin noapte într-o dimineaţă inundată de silă,aproape amorţită.
Poate mă înşel şi încă stau cuminte-n întuneric.
Ar fi mai simplu să conchid că asta e calea cu oxigen,un şir nesfârşit de neplăceri pe care ţi-a fost dat să le cumperi.
Să nu încerci prin cine ştie ce şiretlic să-mi iei gândul de la mânie,e tot ce mi-a rămas când îmi cer zilnic socoteală mie..

10 comentarii:

  1. Tigara...scumpa mea tigara... ce m-as face fara ea? Imi place cum scri... defapt, imi place ce scri,.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Anonim
    I don`t give a shit...vorba unui "amic".
    Si n-am sa-ti postez comentariile absurde.

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu lasi fanii sa se exprime :))

    RăspundețiȘtergere
  4. nu cred ca isi au rostul astfel de impresii

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place mult titlul. :))
    Si-mi place si felul tau de-a scrie.

    RăspundețiȘtergere
  6. "E posibil să fiu eu unul dintre oamenii cei mai nefericiţi din lume?"
    Cred ca nu esti singura care se intreaba asta...sunt curioasa cati nu s-au intrebat macar o data in viata "why me"?

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu ma simt coplesita...a mia oara, de aceleasi probleme. Nu fac decat sa bat pasul pe loc intr-o asteptare continua.
    Uneori as vrea sa se termine totul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hmm... cam asta simt eu. De muuuulta vreme...

    RăspundețiȘtergere
  9. :) s-ar zice ca e peste limita noastra de suportabilitate si cu toate astea inca suntem aici

    RăspundețiȘtergere