Me vs Me

Nu-mi place. De ce te repezi să-mi strici zilele frângând peste existenţa asta cât de cât calmă, nişte momente de tensiune? Pentru că relaxarea se şterge odată cu nămeţii de pe marginea străzii şi săptămâna trage să mă scoată în luminişul zilelor mai frumoase. N-am zis eu că vreau să se termine iarna? Poftim. Lucrare împotriva-mi.

Dar zic c-au fost nişte ceasuri mai urâte, vor trece, mi le pot explica.
Înfunţi durerea fizică, te slăbeşti de puteri. Apoi dispoziţia celor din jur se schimbă peste noapte. Odată cu ea planezi în confuzie. De ce se întâmplă aşa? Întrebările te-ar răpune. Continui să visezi la clipe mai bune.
Ai eşuat în ceva ce ai nevoie să se schimbe, una peste alta te confrunţi cu o amintire veche care s-a trezit dimineţile astea să te sâcâie. Nu e voie, nici nu sunt motive să rătăceşti pe-acolo. Rapid eşti convins că undeva la capătul firului, celălalt simte că te împovărează. Puterea aia pe care o cunoşti, cea de care ai făcut uz, se întoarce. De data asta vă aflaţi de părţi diferite. Îi zâmbeşti şi îmbrăţişezi blestemul în lacrimi scurte, ignori amintirea.
Gândurile îţi zboară apoi spre suvenirul mai nou. Ce gust... Ianuarie s-a dus. Odată cu el timpul îngroapă mult râvnitul sărut al nopţii. Şi deşi îl mai găseşti prin locuri ştiute de o lume întreagă, pare că s-a pierdut la loc în mulţime. Să fie in nou străin, să existe pentru a nu-ţi aparţine.
Priveşti ora şi mergi mai depare. Căci mâine va fi altfel. Da, va fi...