Calendar

Niciodată nu mi-a plăcut februarie. Întotdeauna mi s-a părut a fi nesemnificativă, acea surată nehotărâtă care se vede mereu nevoită să-și verse frustrarea peste restul. Din pricina faptului că zilele i-au fost scurtate și trecătorii sunt indiferenți la suferința-i crâncenă.

Până la urmă cui îi mai pasă de ea când așteptăm cu toții primăvara, sătui de o iarnă care-și face datoria doar cu cele două luni demne de numele său?

Decembrie cu suita de sărbători, primele ninsori, aroma aceea de iarnă mult-așteptată, care chiar și fără fulgi de nea, e cruțată de gânduri rele și ocară. Milioane de oameni o celebrează an de an.
Decembrie e regina lunilor din calendar, iar în privința asta nu există loc de altă opinie.

Vine apoi prima lună a anului, da, căci anul începe și se termină iarna, dar iarna nu este regina anotimpurilor din calendar. Ea rămâne acea rudă îndepărtată care dorește să nu facă schimb de idei la întrunirile de familie, n-o interesează laudele celorlalte. Când e bună, când e ea. Acest ianuarie de care aminteam, este cea de-a doua lună a iernii, gerarul, cum e adesea numit în vocea populară. Cu el începe anul nou, cu el vin speranțele (care se vor topi până ca vara să ne ajungă), veselia, dar și tristețile.
Dar februarie, a învățat un șiretlic. Pentru că de multe dăți a trecut neobservat, şi pentru că oamenii se plictisesc de el, există ani când se revoltă. Aruncă ninsori aspre și viscol, stricând programul primăverii. Uneori se transformă el însuși într-o lună de primăvară, când nu poate lupta cu felul în care i s-au orânduit clipele.

Mai sunt puține zile până la prima zi de martie. Credeți că anul ăsta scăpăm de februarie atât de repede? Am impresia că strigătele plângăcioase ne vor răsuna ceva timp în urechi și în termometre.

Așa că, la revedere de pe-acum februarie. Nu-i va fi nimănui dor de tine.