Ore

Pe când oraşul pare să doarmă, pe dedesubt sufletele noaste de felină se strecoară flămânde departe de case. În salturi abia atingând caldarâmul inundat, jucându-ne de-a ploaia. Suntem peste tot, în visele lor şi-n clipele din pahare. Îmi pun rochia roşie mulată şi las părul să-mi cadă în bucle lejere.
Îmi amintesc prima noastră strângere. Atât de violentă asupra eului meu dezamăgit de rutina din cotidian. Cred că te-am aşteptat dinainte să fi ştiut că exişti.
E ca şi cum m-aş înfrupta dintr-o clipă minunată fără ameninţarea că se va termina vreodată.
Vântul adie uşor pe măsură ce norii se lasă învinşi. Buze roşii, tocuri înalte. Paşii mei hotărâţi. Câteva maşini mai rătăcesc pe stradă, taxiurile aşteaptă în coloană la capătul bulevardului. Cerul s-a îmbrăcat în straie purpurii. Iar tu eşti acolo şi braţele tale mă cuprind. Ca într-acea noapte. Doar că acum dansăm pe-acelaşi ritm, cu mişcări rapide şi fatale. Am puteam fi singuri de pe lume. Simt gustul buzelor tale. Dulce, cam cât o eternitate... Începe noaptea.