Lover

Sunt donator de vicii

Şi luceşte din nou târându-mă spre foaie cum aduc notele compozitorul mai aproape de portativ. În doze scurte scriu despre "dragoste" căci neputinţa mea inundă scenele în care romanul nu izbuteşte să se-arate, iar drumurile pe paginile sale rămân fidele robotului căruia îmi cedez sufletul cu sârguinţă. M-aş lăsa ţie dacă n-ar fi între noi mulţimea. Aş putea... continuând cu glas înnecat tăcerea.
Şi dulci par ororile nopţii, departe de cameră, cufundată în braţele tale.
Şi ne va îmbăta iar şi iar aroma de absinth.
Iar de mâine cu paşi lacomi am să străbat lumea de sub ceruri, căci mi-au spus că eşti uneori şi vânt şi ploaie...