Refren

Uneori e ca şi cum ai fi aici, pândindu-mă din umbra mută. Ascultându-mi bătăile inimii, ţintind spre mintea mea atât de des încercată de amintirea gustului buzelor tale. Şi dacă e să fie adevărat, te rog rosteşte, ca glasul tău să mă învăluie în negura ce alungă zorii...


Frumoasă visare se naşte şi se năruie pe seama dorinţelor mele, ascunzându-şi capul prin şuviţele tale cu care bântui aşternutul la sfârşitul nopţilor mult prea calde. Şi privesc îndelungat tavanul, aşteptând să mă trezească primele raze de lumină, venite de acolo de unde soarele s-a întors cu faţa către lume. Şi vine să mă arunce în braţele unei zile noi cu toate gândurile spre mult aşteptata clipă de fericire care întârzie să mai apară.
Am nevoie doar de-un strop din tine ca să pictez în culori ameţitoare orele unei simple zile. Şi mă găsesc zâmbind căci dincolo de naivitatea pe care mi-o permit, e totuşi o întindere de intuiţie.
Pe masă am cu mine mereu o carte, cu pagini ce mă înfioară, cafeaua şi un fruct oprit. I-aş străpunge învelişul dar noi suntem marcaţi de nenorocirea unor sorţi care nu ne-au adus împreună decât pentru câteva minute. Şi devenim pe zi ce trece mai străini.
Somn bun.