Inapoi

Inainte de toate tin sa precizez ca mi-e imposibil sa redau in cuvinte frumusetea peisajelor ori sentimentul pe care il ai cand ajungi pentru prima data la peste 1800 de m si privesti cat poti cuprinde cu ochii dandu-ti seama ca esti mic intr-o lume pe care n-ai s-o cunosti niciodata ,n-ai s-o vezi niciodata, intr-o tara pe care o stii foarte putin si rar ai ocazia sa o descoperi,iar din pacate de cele mai multe ori alegi comoditatea si lasi balta provocarea.

Plecarea a fost miercuri,desi eu tot timpul am avut impresia ca sunt cu o zi in urma. N-a debutat prea grozav pentru ca indata ce m-am scos cu tot cu bagaj pe usa, liftul n-a vrut sa ma primeasca (era plin cu materiale,vecinu` de la nu stiu ce etaj efectua lucrari), asa ca am luat-o ca pe un prim pas pregatitor si am dat "fuga" pe scari pana la parter unde m-am lovit de zambetele si scuzele de rigoare ale aceluia care inca mai transporta de zor.In plus a trebuit sa-mi impart patul cu un...coleg =)) pe care il stiu prea putin si oricum ar fi fost,tot cu rezerva primeam vestea (nimic personal ,jur,doar o situatie usor amuzanta).Drumul n-a fost prea lung,am ajuns,ne-am cazat la cabana (apropos gazda, Adi a fost un tip foarte de treaba , de altfel si noi am fost foarte cuminti :D ).A urmat apoi o prima intalnire, discutii sub cerul liber, o prezentare foarte succinta a activitatii pentru ca mai tot ce a urmat a fost surpriza : )) ,ferindu-ne care cum puteam de ploaia marunta si vantul patrunzator care se napustisera in aceasta zi dintai.
Programul s-a numit "Tabara de aventura Viata" din cate imi amintesc eu,ori ceva asemanator . Si aventura a fost... mai mult pentru altii ,mai putin pentru mine,dupa caz,ca sambata in loc sa profit de cele mai frumoase activitati m-am lasat indusa intr-o stare de sictir astfel incat am devenit mult prea irascibila si m-am incapatanat sa stau de-o parte. Cred ca as fi dus la bun sfarsit si "veverita" : )) si restul,dar nah acum nu se mai pune. Am sa revin cu fotografii cand voi putea,sa intelegeti la ce ma refer.
Recomand si celor doritori de experiente noi dar si celor mai reticenti o incercare ca asta cu mentiunea ca e foarte foarte important sa te afli in compania cuiva cu care ai o legatura destul de stransa, altfel daca esti o fire impulsiva risti sa intri in conflicte ori chiar sa te izolezi ( ghici ce-am facut eu ? :)) ) in momentele tensionate. Majoritatea exercitiilor iti amintesc de copilarie insa pus in postura de a le duce la bun sfarsit ai sa le gasesti destul de dificile pe unele dintre ele. Faptul ca cele mai solicitante sunt realizate de pusti de 7 ani sub nasul tau, pusti carora nu le e la fel de teama precum iti este tie, iti cam lasa un gust ciudat : ))) . Care e rolul ? Te distrezi,mai afli ceva despre tine,totul tine de coordonare,organizare,respect, indrazneala, ori asa am priceput chestia asta din coltul meu unde ajunsesem pe jumatate invizibila coplesita fiind de o sumedenie de factori . Azi am avut de parcurs un traseu, am lasat padurea in urma si-am purtat pasul spre varf.Am gafait mai ceva ca un porcusor : ))) recunosc,dar am reusit s-o fac . Coborarea e ceva simplu comparativ cu surata sa care mi-a solicitat la maxim plamanii si psihicul. M-am bucurat de priveliste si azi si in fiecare zi,m-am descoperit drept un turist pasiv,admir foarte tare si ma implic rar si in doze mici.

M-a fascinat padurea si cararile ei ,am gasit-o de o frumusete extraordinara desi pentru altii poate fi doar vegetatie banala,am tinut pentru prima data palma pe capul unui caine si l-am mangaiat fara sa-mi fie sila ori teama,iar asta mi-a placut :) ,eu care nu m-as fi vazut niciodata atasata de un animal, mai ales un canin.N-am mai urat soarele cand razele lui mi-au invadat pielea,n-am mai lenevit in fata unui calculator.

Mi-a parut rau ca n-am avut o noapte cu foc de tabara si tot tacamul,ca n-am fost destul de politicoasa cu Paul (unul dintre profii care ne-au insotit) desi mi-am cerut scuze,căci dupa putinele clipe de conversatie,pe care regret ca nu le-am inmultit, mi-am dat seama ca mai exista si oameni care au rabdare printre alte calitati ce mi-au facut o impresie puternica. Mi-a parut rau ca nu m-au insotit Raluca si Edith,stiu ca daca as fi fost cu ele m-as fi descurcat mult mai bine...

Am luat cu mine doar amintirile,vanataile,sentimente noi si poate dorul...

N-o sa adorm prea greu dar nici usor,trupul meu e chinuit : )) noapte buna!