Pentru ca trebuie sa-mi vars frustarea undeva...

Azi m-am trezit de dimineata,dupa o zi destul de obositoare care m-a solicitat mai mult decat m-am asteptat. Si-am facut ce era nevoie, adica niste chestii banale precum aranjarea patului, micul dejun,spalatul pe fata, etc etc, dupa care m-am oprit in fata biroului si-am inceput calatoria printre ofertele de job-uri. Adevarul e ca nervii mei nu mai pot trece inca o data peste paginile alea unde pe ici colo se mai gaseste cate ceva la care am voie sa aplic . In total... cred ca am aplicat la 2 posturi =)) nici nu-s sigura de asta. Nu ma simt in stare de nimic si nu stiu daca e in totalitate vina mea (ori piata muncii are standarde pe care le-am ignorat iar lipsa mea de informare a dus la situatia actuala si sistemul de invatamant e complet depasit, intesat cu specializari aiurea in facultati, ori toate s-au dat peste cap intr-un timp mult prea scurt si cine n-a stiut sa se orienteze inca de la inceput...ehh ce sa mai zic, iata-ma pe mine! ). Oricum ar fi suntem tare multi afectati de asta,acum ma gandesc ca e stupid ...trebuia sa fi lasat masterul pe altadata.
Saptamana viitoare plec la munte cu facultatea (practica obligatorie) , maaaarele rahat, sa-mi scuzati limbajul... daca iese ceva bun din plecarea asta am sa fiu un om fericit, daca nu, unul si mai amarat. Eventual pot spera ca o sa ma ratacesc pe-acolo, pacat ca nu e inghet sa mi se conserve trupul,am o senzatie urata cand ma gandesc ca poate putrezi, nah...e inevitabil,stiu,asta daca n-am sa optez pentru incinerare in alte conditii. Si la intoarcere ma asteapta niste bagaje si mai mari ca plec acasa : ))) Acum intre sila care ma va cuprinde dupa o zi doua de locuit cu parintii ( in care o sa mi se repede de cel putin 20 de ori ca n-am loc de munca), si cea datorata uitatului pe pereti, singura impresie pozitiva are sa fie ,ori asa sper, intalnirea cu vechii prieteni (in week-end ca toata lumea e ocupata cu munca in timpul saptamanii, haha). Hmm,tensiune... din pricina asta tratez totul cu un pesimism sporit, insa nu-mi pot imagina ca lucrurile vor merge bine pentru mine si nu datorita gandirii asteaia ...nefaste, ci pentru ca nu vad nici pe dracu` vreo posibilitate sa se intample ceva bun.

Si azi credeam ca e vineri. Poate era mai bine... da` de ce?

Asa ca mai e foarte putin pana iau trenul ( 8 ore si ceva :X :D pana la Bucuresti // bucuria celor 8 ore vine din faptul ca ultimele drumuri au fost de aproape cate 12, probleme la cfr ca de obicei ), si-am sa ma confrunt cu realitatea zilelor toride...
E vara, bucurati-va !Am inceput frumos acest iulie...