Promenada

Pe la 22:18 am decis a fac o plimbare. Si-am plecat usor din camera in care se instalase o pacla grozava sa profit de adierea slaba ce rasfata strada.Adiere ce-mi era necunoscuta,fiind ultimul lucru la care mai speram. Am prins autobuzul doar pentru o statie :D . Deoarece era ceva mai lunga si oricum n-aveam bilet m-am urcat si m-am bucurat de tura pe gratis . In centrul orasului e mai aglomerat decat intr-o dupa-amiaza de duminica si cand vad asta ma felicit ca n-am ramas in casa,eu de ce n-as profita ca toti oamenii astia de-o noapte de vara atat de frumoasa? Uneori am ciuda pe mine...ori ma las doborata de plictiseala si de lene ori inventez alt motiv sa stau in vizuina . Citeam pe blogul cuiva ca cea mai lamentabila scuza pentru a fi mediocru este oboseala ,in timp ce pe locul doi se pozitiona lipsa banilor. Tind sa dau dreptate.
Copii atarna de gatul tatalui aproape adormiti,in special mezinul ,iar surioara ori fratele lui merg cuminti pe langa mama catre casa,asteptand cu nerabdare patul. Sunt atat de epuizati incat glasul abia li se mai aude,nu mai are nimeni pofta de inghetata, nu mai striga niciunul dupa cine stie ce minunatii . Si acum imi amintesc de tata si de cum il chinuiam saracul sa ma tina cocotata de dupa ceafa =)) si cum ma credeam la inaltime il dirijam tragandu-l de urechi sau de par :)))) Hehe, mereu am tinut sa conduc oamenii intr-un fel sau altul , unde naiba s-o fi dus atitudinea mea de lider? Adica nu stiu daca e neaparat atitudine de lider ori vreo obsesie de a tine mereu totul sub control :)),cred ca e o mare lipsa de incredere, o nesiguranta care ma impinge sa vreau sa stiu dinainte ce urmeaza sa se intample,pe ce ma pot baza...
Dupa ce ajung in piata Unirii ma ispiteste tare mult sa ma asez pe-o banca,totusi ma opresc sa-mi potolesc setea la un pahar de suc cu gheata [ sa stiti ca mi s-a spus asta seara ca gheata e o fitza,nu stiu voua cum va e dar mie nu prea mi se pare ; )) ], suc pe care il termin mai repede decat as putea vreodata bea o bautura acidulata, mda...stiu ca nu e indicat pe o vreme atat de calda dar daca tot incalc reguli asta seara, fie! As fi ramas aici dar nu sunt singura si trebuie sa merg mai departe.La pas din nou, traversez parcul si surpriza! Teatru in aer liber,foarte frumos amenajat si iluminat,lume care vorbeste putin si in soapta, linistea e regina, doar tipetele de durere ale mamei la vederea trupului lipsit de viata al Julietei strabat imprejurimile.Imi zic ca n-am fost niciodata la teatru,e ceva in mine care nu ma lasa sa ma duc. Numiti-o cum doriti, lipsa mea de interes persista,ma gandesc ca valoarea actului liber reprezentat e mult mai mare decat cea inregistrata pe pelicula insa eu n-am chef sa stau printre oamenii aia si sa ma dau interesata, stiu ca sunt multi in salile de teatru doar ca sa faca un act de prezenta. Asa ca dupa 5-6 minute plec,trec pe langa piscina in care am inotat azi,e goala, nimic nu tulbura panza de apa de la suprafata si iar ma las dusa de imaginatie intr-o lume pe care numai eu o stiu... Sunt un om care traieste visand ce nu poate implini in viata de zi cu zi. Dar cu scenarii si tot tacamul,cat de real pare uneori :),as spune pe jumatate satisfacator,ei, tot e ceva.
Drumul continua pe alei fara felinare aprinse, in tot orasul e asa...in negura abia distingi siluetele cand simt parfumul cuiva care trece in graba si ma atinge usor pe brat. Ma intorc brusc si-mi dau seama ca nici nu-i ajung pana la umar,apoi cred ca-mi zambeste si-mi zice ceva,iau drumul mai departe cu el ,orele curg,ne povestim din viata,mancam porcarii,Ii spun pentru prima data o gluma,imi rosteste numele,il oblig sa-si puna in pahar gheata,refuz taxiul la intoarcere,refuz zorii.Si totusi cum am ajuns din nou acasa?