Zori de ceaţă

Doar 16 grade celsius erau târziu,pe când m-am desprins eu de lumea adormiţilor.Bucuria mea, am scăpat de căldura aia teribilă.Mai mult...nimic nu se compară cu un cer noros la vremea lui !

Eram de-a dreptul dornică să îmi încep ziua,căci destule sunt cele care s-au adunat şi-aşteaptă a fi soluţionate. Nu vă ameţesc cu detalii în legatură cu frumoasele sarcini de la facultate,ultimele de altfel...deoarece din categoria asta mi-au mai rămas puţine : un proiect,un examen şi în final lucrarea de dizertaţie (5 iulie).
Uraaaaa!
Da,şi-apoi ce? Păăăăăi avem mai multe posibilităăăăăţi ! Bun,bun!

Oricum dacă întârzii să mai postez ori dacă postez la fel ca în ultimul timp (şi risc să vă fac să credeţi că asta-i blogul-tonomat) ,nu înseamnă că vă neglijez. Vă citesc zilnic deşi nu las urme ale trecerii mele de fiecare dată. În plus de-aici înainte îl aveţi pe coechipierul meu :))), deci eu zic că încăpeţi pe mâini bune.Marian acesta şi-a câştigat dreptul de a ma întovărăşi în arta aberaţiilor fără eforturi. N-am dat concurs ,n-am ţinut preselecţii,ci am făcut numai o propunere.Mărturisesc că în trecut am mai avut gânduri similare însă nu s-au concretizat din varii motive.
De ce ?
Pentru că simţeam nevoia de companie.Gray-Fields n-a fost niciodată un fenomen,ci un spaţiu foarte intim,anonim comparativ cu multe de seama sa, de care am abuzat cu plăcere.
Odată pierdută funcţia de bază ,am încercat să-l ţin pe o linie de scufundare precum cea obişnuită :)). În schimb ,şi-a luat avânt şi-a intrat de tot la apă. Motivul pentru care nu l-am închis sunteţi voi,în sensul că eu pe cine mai urmăresc ?

Şi după câteva ore trează mi-am amintit că pe la şase era aproape întuneric afară,ceaţă cât cuprinde. Ce mai! Adevărat tărâm de poveste! Am făcut cumpărăturile,am gătit şi trec la capitolul următor.

Vă doresc weekend plăcut,muncă uşoară (după caz) şi spor la distracţie celor care nu obişnuiţi să vă găsească serile acasă (şi bine faceţi!).
Despre restul posibilelor veşti (bune), vă anunţ când va fi cazul.Bye!