Tiranul cu suflet

Şi ironia face că exact cand am terminat de aşezat cuvântului ultim din titlu litera de încheiere, la radio cântă Muse-ale noastre dorinţe secrete :)) frumos.
Despre ce voiam sa vă vorbesc?
Aaaaa da! Despre acel gen de iubiţi care se hrănesc cu suferinţa voastră.Despre cei care sunt iuţi la mânie şi veninoşi la grai.Care din prea mult orgoliu sau iubire de sine (idee de altfel foarte contestată),nu reuşesc niciodată să treacă peste ei. Care sunt în stare să vă iubească dar nu prea o arată,de declaraţii rar încape vorba.
Pe un blog am citit o scriere în care cineva făcea referire la ei ca la nişte bărbaţi laşi.Oamenii nu se încurcă,n-ai să-i prinzi prea des cu garda jos!

Vă mai amintiţi de poezia cu gândăcelul ? Nah...eu am fost o insectă masochistă :))) de dragul atingerii m-am ales cu aripile frânte.

Tirania aceasta despre care vă spun nu e violenţa la care vă poate purta cu înşelăciune gândul,ci este cruzimea afişată în faţa iubirii.E proprie unei categorii anume de bărbaţi (atenţie,nu dau în cap nimănui!Încă...).Am un amic,culmea,care îmi confirmă toate răutăţile de care poate fi capabil.Cred că-i place cum mă revolt.

De ce îi placi ?
Ei bine aflaţi că acet gen de tirani dulci-amărui au fără doar şi poate un suflet. Sunt pricepuţi în arta comunicării,capabili chiar şi de seducţie,copilăroşi dar demni de cel mai rău soi de indiferenţă care există pe pământ :)).Posedă o aroganţă şi o răutate nativă,ambele încununând un caracter aspru,acutativ,suspicios şi plin de judecată încontinuu căutător de nod în papură.

Preludiul ce precedă relaţia cu o astfel de persoană te poate omorî cu zile ori te trimite în Rai.E foarte uşor să rămâi fără energie,e foarte uşor să te trezeşti sclavul unor trăiri contrare,e cel mai simplu să aluneci în derivă dacă eşti una dintre potenţialele victime "prestabilite",cum îmi place mie să le numesc.
Am impreia ca "fetele deştepte" n-au răbdarea necesară să le tolereze apucăturile,bravo mie că înot împotriva curentului.

Cum îi invingi ?
Cândva aş fi zis "N-ai cum!" dar mai e o vorbă cum că fiecare ne-am găsi naşul...
Plătitul în acelaşi stil se dovedeşte a fi sec,se cer alte tehnici,în funcţie de participant.Mie îmi place să cred că idealul ar veni din partea unei minţi diabolice,şi-aici sunt puţin confuză,oare se pot dedubla?

Dacă rezişti până la bătălia finală,bătălie care în funcţie de parteneri poate sfârşi cu un cuplu ori cu separarea definitivă a indivizilor,nu-ţi garantează nimeni că dupa aparentul "happy ending" toate vor fi roz.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l cunoşti este acela că dincolo de lespezile de gheaţă e şi căldură...uneori inocenţă în ciuda comportamentului denaturat,deci dacă ai porniri rele ai o şansă să-i distrugi şi să te bucuri de ofrandă.În acelaşi timp poţi gravita mult şi bine în jurul lor,până deviezi de pe orbită şi te pierzi în abis.
Ţineţi minte,unde nu există putere de sacrificiu,n-are rost să vă complicaţi. Eu însămi s-ar putea să fiu ipocrită dar nu-i bai,se poate ca nu toate cauzele să merite,se poate ca eu să fi fost una dintre ele.