joi, 24 noiembrie 2011

Izolare


Uneori aş vrea să m-arunc într-o prăpastie a timpului. Şi în lunga cădere, s-ajung pe alt tărâm, unul prosper.
Aş vrea să ţin un toast în cinstea viselor mele moarte şi celor care zac muribunde în comă.


10 comentarii:

  1. May I join you? :D
    Silvia, cand unele vise mor, se nasc altele. Ne petrecem viata sperand si visand...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am ajuns la concluzia ca "Dreams are for reach kids". Ce patetic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu prea cred ca au vise cat au dorinte...gandeste-te, totul e la indenmana. Desi, nu m-ar deranja nicicum sa fiu in locul lor. Decat ca mine... :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt o persoana foarte rabdatoare :) dar ma tem ca mai mult n-are sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  5. dar poti sa reusesti sa iti implinesti visele trebuie doar sa crezi:)

    RăspundețiȘtergere
  6. E cam greu cand nu intrevezi mijloacele iar dorintele depasesc cu mult sfera unor vise simple :).
    Si asta e doar una dintre probleme.

    RăspundețiȘtergere
  7. hm... as putea sa-mi doresc acelasi lucru si totusi... aleg sa lupt in continuare. Poate merita efortul, n-am de unde stii! Incerc!

    Zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gnaduri bune sa ai! Ele te vor duce mai aproape catre reusita.

    RăspundețiȘtergere