Uneori mi-aș dori să putem scăpa de întreaga povară pe care o presupune supraviețuirea. Citeam zilele acestea niște conversații care m-au revoltat.
Uneori în ciuda tuturor defectelor, îmi pare că am o cale mai corectă, chiar dacă momentan tot ceea ce se întâmplă e parcă desprins dintr-o dramă semi-comică. Cred că lipsa oricăror puteri nu vine în totalitate din faptul că reprezint un măr stricat, ci pe undeva găsesc că mă revolt cu toată ființa în fața unei ordini de la care nici eu nu cred că mă voi putea sustrage întru totul...
Vechea veche problemă din cele mai vechi timpuri :)).
Fă o școală, ia-ți de lucru, găsește-ți pe cineva ca să nu rămâi singur(a) că-i rușine, acceptă că dragostea dispare după un timp, accepta că se transformă în devotament, respect, afecțiune, acceptă că visele tale trebuie să moară, acceptă că îmbătrânești, comportă-te în funcție de asta, fă un copil, pierde-te în ceea ce societatea numește celula de bază, mori crezând că asta a fost scopul...
Îți vei crește plozii fie la fel cum ți-ai dus existența, ori dacă posedezi niscaiva inteligență, dorindu-ți ca măcar ei să poată trăi ceea ce tu n-ai avut curaj.
Fericirea...avem nevoie de un buton pentru fericire.
În mare, avem poate avem aceleași dorințe, și-atunci ce mă face pe mine să strig din toți rărunchii și ce te face pe tine să înghiți chiar brav...porcăria asta de ni se vinde? De ce s-a subjugat întreaga natură a omului unor reguli tâmpite? Cine poate demonstra că un ateu e un om rău?
Nimic nu garantează pentru nimic.
da... :(
RăspundețiȘtergere...sh*t... pe standardele astea e cladita lumea, Silvia...
Da...si oricat de nemultumiti au fost oamenii de-a lungul istoriei,au continuat sa joace acelasi joc.
RăspundețiȘtergereLipsa unor sanse egale e crunta...asta e un dezechilibru cu care nu poti lupta, dar mai exista aspecte in care ai putea sa deschizi ochii si sa nu mai fii sclav in propriul tau trup.
Nu e nevoie sa cenzurezi pe-aici :P , ne descurcam si-asa .
In fond, tu esti o rebela, o visatoare...iti inteleg perfect revolta, anvatul specific varstei. Lumea e inlantuita in regulile si rigorile pe care ea insasi si le-a creat, suntem asa pentru ca asa vrem noi sa fim, asa am ales sa fim, asa ne place sa traim. Cine nu e cu noi e impotriva noastra...clar. Daca iti doresti altceva de la viata si ai si curajul s-o spui lumii intregi esti etichetat pe loc drept inadaptat, esti stigmatizat si pus la stalpul infamiei.
RăspundețiȘtergere@Nice
RăspundețiȘtergereTu ai spus-o mai bine decat mine.
Cred ca oamenii uita ca trebuie sa traiasca.
In loc de asta fiecare si-a facut o lunga lista pe care sa bifeze cat mai devreme toate optiunile intrand in competitie cu cine stie cine.
Ma uit cum multi sunt "bunici" pana la 30 de ani.
... partea buna e ca poti sa-ti creezi un univers al tau, unde sa poti fi... mai mult tu insati. Nice a pus bine punctul pe "i", intr-adevar :)
RăspundețiȘtergereCred ca lupta e singura optiune, ca sa-ti raspund. Lupti pentru ceea ce esti, pentru ceea ce vrei sa fii, pentru ceea ce iti doresti sa ai...
Iti creezi o masca, si o porti cand ai de-a face cu oameni care vad lucrurile "prea batute in cuie", ca sa zic asa. Oamenii sunt tampiti, multi dintr ei...
devotament? asta te tine acolo?
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereIntrebarea ta e afara din context, eu cel putin asa o percep. Banuiesc ca daca ai spus-o asa , cunosti putin din categoria "istoric".
Devotament...cu siguranta e o oarecare doza, mai ales ca eu nu mai sunt chiar cea care am fost in ultimul an, iar asta a ajutat destul de mult la restabilirea unui nivel de comunicare si la reaparitia linistii cel putin pe un nivel. Mai degraba mi s-a redat linistea odata ce s-a rupt legatura care m-a tinut pe alte acorduri.
Ceea ce ma tine inca pe pozitie este teama de necunoscut, am tinut intotdeauna sa merg la sigur. Si-ar mai fi faptul ca prin prisma acestei temeri, cel putin aici si acum stiu cu ce trebuie sa ma lupt, mi-am definit foarte bine "adeversarii". Iar momentan, cu toate dezavantajele sale,ramane varianta cea mai convenabila...
Am fost mereu o intarziata...astept cu nerabdare ca anii urmatori sa-mi aduca ocaziile pe care acesta mi le-a refuzat.
Poate intr-o zi ne auzim din locatii diferite, o zi buna.
Silvia, mi-am permis sa citesc commentul de mai sus, ti-e teama de necunoscut sau teama de a fi fericita cu adevarat?
RăspundețiȘtergere@Nice
RăspundețiȘtergereNu vad de ce s-ar pune problema asa.
E vorba de a alege ce e propice pentru moment. Aici am o plasa de siguranta, iar eu obisnuiesc sa pic des.
Si eu ma intreb de multe ori daca voi fi vreodata capabila sa stau pe propriile picioare.Heh!
Nu scapă nimeni fără o luptă ca la carte :)
RăspundețiȘtergere@Iulia
RăspundețiȘtergereStiu, de aceea n-ar trebui sa presupunem ceea ce n-am cunoscut niciodata. Fiecare cu lupta sa!
Bun venit pe Gray :D !