Fă-mă să tac!
Fă în aşa fel încât să nu mai strige nimic din mine...
S-au scurs atâtea zile parcă alergând la un maraton. Suita de caderi şi urcuşurile ce le-au urmat, m-au secat de orice nevoi, m-au trimis acolo unde-am obişnuit să petrec clipe lungi şi disperate. Timpul e rău cu mine, cărările se restrâng, mi-e greu să plec, mi-ar fi mult mai uşor să tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu