Am obosit, am obosit să trăiesc.Nu putem face ceva să ne oprim aici? Nu m-ar deranja dacă ne-am opri aici, dacă noaptea asta ar lua cu ea toate neajunsurile ființei mele. Mi-e teamă că mai mult nu e de găsit, mă tem că asta e tot ce pot da lumii, o sumă de defecte nefolositoare nimănui. Și oricât de sumbră v-ar părea scrierea mea, e perfect adevărată.
Nici nu mai știu ce zi e mâine, ori de ce e musai să mă trezesc dacă vreau să dorm, să dorm până mă trezesc la 80 de ani, să mă privesc în oglindă și să fac infarct. Da, asta ar rezolva o mare parte din probleme.
Spune-mi, nu-i așa că n-am justificare? Nu-i așa că sunt o fată tânără cu potențial, ușor dezaxată și care vrea să ocolească greutățile vieții și fuuuge de colo până colo ca un copil răzgâiat? Îndrăznește să minți frumos căci fie ești de mult trecut de vârsta mea, fie nu cunoști o situație similară. Ori mai rău, ești un optimist.
Nu trebuia să cresc niciodată, n-aș fi cunoscut nici partea cea mai bună a vieții dar m-aș fi scutit de o groază de întâmplări și zile ca astea. Iar intrăm în depresie, iar ne trezim cu lumea în cap, iar se întorc toate cu susul în jos. Nu poate fi asta o stare de fapt? Nu putem trece peste partea cu răsăritul soarelui și razele de speranță, ca să ajungem direct la tortură? Sincer, nu putem? La naiba! Atunci chiar e crud!
Trairile astea ma incearca si pe mine cand imi pun intrebarea "Incotro acum?"
RăspundețiȘtergereCand ma intreb pe sine, cand ma intreaba altii pe mine...
RăspundețiȘtergereoh...si eu de cate ori spun exact ce ai scris tu aiciii.... ohohoho
RăspundețiȘtergereSi cum facem atunci?
RăspundețiȘtergereSunt clipe de viata...uneori obosim de atata cautare in zadar. Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam, dimpotriva, e semn ca avem nevoie de o pauza. De liniste. De ordine in ganduri.
RăspundețiȘtergereSilvia incepe sa-mi aminteasca de Ryu
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=q3H0vNp4Y_I
"Nu sunt cuvinte care să aline ce simt,
Că dacă ar fi fost,pâna acum le-aş fi gasit
M-am plictisit să mă tot mint că se mai poate face ceva onorabil,
Când totu-i atât de clar e iremediabil!
Nu sunt ateu,dar il injur pe D-zeu
Mo***fucker,că poate îl supăr şi mă omoara,dracu,o data
Viaţa e cel mai de preţ dar,dar dacă mi se va mai oferi,o sa zic:"nu,mersi"
Că timpul omoară în mine curajul,omoară revolta,
Apoi îmi omoară ambiţia
Şi în final îmi omoara cheful,
Ca un vecin care cheamă politia,
Scriu propoziţia pe zid,
Făra pic de putere,
Sunt un poet chinuit,copleşit de atâta durere,
Îngradit de beton reprezint omul modern
Care a încetat să spere şi a început să dispere,
Că şi într-un hotel de 7 stele,sufletul i-ar trai in condiţii mizere"
@Lusio Da` cat-a mai dedicatia :)). Stiu ca tu asculti din astea :P. Ms.
RăspundețiȘtergerePai ce.. doar pe tine sa te mai bage rocku-n depresii :)))
RăspundețiȘtergereCu plasHere :)
:))) nu te baga muzica in depresii, vai daca stateau lucrurile asa era ideal, nu mai ascultai si scapai de probleme
RăspundețiȘtergereFata draga, nu fi trista.. fiindca e pacat :))
RăspundețiȘtergereSuna cam morbid...intelegi de ce.
RăspundețiȘtergere