Podeaua e reconfortantă. Uitând câteva secunde că ceasurile curg, încă visez umbre din care iese trupul ce se aşterne lângă mine. Amândoi pe lemul rece cu feţele ţintind spre tavanul înalt. Nu ştiu dacă vreau să mă atingi, trupurile noastre zac în tăcere până ce vocea ta se rupe din piept împrăştiind cuvinte. E aproape miezul nopţii, e aproape bine...
Curând mi se desprind aripi imaginare şi pornesc, spre abis înaintând.
"Amândoi pe lemnul rece". Gata, ai descoperit ce trebuie sa faci ca sa scapi de caldura din ultimele zile!
RăspundețiȘtergereDragos...cum gasesti tu cate ceva bun in orice scena dubioasa :)). Se racesc toate pana la urma :)).
RăspundețiȘtergereRevenind la temperaturi...ce-as mai vrea o ploicicaaaaa =))).
Ce-as mai domoli si eu arsita verii cu o ploicica... Dar asta e usor, ce ne facem cu dorul mistuitor din suflet, pe el cum il potolim?
RăspundețiȘtergerePS
Apropos, ieri seara in Bucuresti a plouat, s-a racorit, a fost fantastic. Mai vreau si azi! :D
Asta era o scena de suicid :))
RăspundețiȘtergereDorul din suflet, care? Nu mai exista.
Poate v-am indus in eroare cu textul meu.
Imi reprim orice sentiment, care paleste pe buna dreptate inaintea tuturor problemelor cu care ma confrunt.
Toata viata mea e momentan condusa de un singur lucru. Asta ma conditioneaza in toate. Asta mi-e nefericirea. Faptul ca nu am de lucru a inceput sa ma innebuneasca :)), nu credeam ca o sa ajung niciodata in situatia asta.
Sentimentul inutilitatii poate fi devastator, mai ales pentru oamenii realisti, orgoliosi, ambitiosi si curajosi. E musai sa-ti gasesti ceva. Take care! :)
RăspundețiȘtergereDa Nice, este. Mai ales ca banii reprezinta o sursa concreta de fericire in cazul meu, ducand la disparitia unor probleme care depind de ei.
RăspundețiȘtergere