Plouă din nou. E o noapte ce nu merită pierdută așa, ci undeva prin centrul orașului cu tequila pe masă, prieteni și străini de jur împrejur. Ăsta mi-e tratamentul, și cred că l-am luat atât de des încât și-a pierdut efectul. Mai mult tot mai mult, tot mai dezamăgitor.
Câtă nevoie am de necunoscutul fără chip, cel care departe de aici e capabil să mă anime măcar pentru câteva clipe. Dar niciunul nu s-a arătat, iar pe cei care-mi sunt deja cunoscuți îi menajez oarecum de ceea ce îmi trece prin minte, de toate suferințele și problemele pe care am învățat să le ascund mai bine. Nu-i nevoie să poarte povara gândurilor mele.
În general oamenii sunt mai fericiți când nu știu.
Durerea mă arde ca un tăciune. În unele zile răbufnesc. Și apoi de la capăt. Din ce în ce mai puține zile, din ce în ce mai mult tremur, din ce în ce mai greu, mai imposibil. An după an...până când se va termina într-un fel sau altul.
Am rămas singură în apartament, plictisită, dornică să pun ceva în spațiul gol din sufletul pe care orele acestei zile l-au tratat cu dușmănie. Nu mi-e teamă de nimic... pot să fac ce vreau. Restul încetează să mai conteze, lumea se reduce la mine și la nevoia acută de a reuși să răzbat dincolo de tristețea care mă sufocă. E ca un întrerupător pe care îl tot aprinzi și îl stingi chiar și pentru o secundă de lumină. Îți ghidează pașii încă puțin prin întuneric.
Ca un dans improvizat, stropii de apă ating asfaltul. De la balcon e o altă cale ale cărei borduri se lasă inundate. Va deveni martorul tăcut al trăirilor mele. Și din toate nopțile câte mi-au mai rămas nu vreau să pierd niciuna. Șoseaua lucește sub luminile neoanelor, intersecția mare e aglomerată, teribil de aglomerată.
Noapte bună.
E o noua zi. Uite..s-a aratat si soarele. Intersectia e la fel de aglomerata, dar macar s-a facut lumina si in camera ta.
RăspundețiȘtergeresincer prefer noaptea :)) ziua e cam macabra
RăspundețiȘtergereZiua e macabra :))
RăspundețiȘtergere:)) ce naiba, nu ne stii pe noi depresivii?
RăspundețiȘtergereSilvia, esti o artista desavarsita... Cred ca nu mai ai nevoie de explicatii. :)
RăspundețiȘtergereDa, sunt mai fericiti, dar sunt si linistiti?
Nice...what? :)) Eu artista? Desavarsita?
RăspundețiȘtergerehahahaha nici vorba, cu ce?
Stai ca nu inteleg cu fericirea si linistea :)), in nici un caz depresivii nu sunt mai fericiti =)) iar de liniste e de prisos sa discutam.
Ma refeream la asta:"În general oamenii sunt mai fericiți când nu știu."
RăspundețiȘtergereCu ce? Pai in primul rand felul cum simti si apoi felul cum scrii. Si despre ce scrii...
Aia da...m-ai facut putin confuza ca nu intelegeam la ce anume te referi.
RăspundețiȘtergereCat despre mine, din nou, n-am nimic artistic :))). Pe bune, doar scriu despre cum ma simt, si de multe ori e patetic, dar altfel nu vad cum pot sa ma exprim.
Silvia, asta a fost parerea publicului. :D :P Vezi ca subscrie si Dragos la ea. :))
RăspundețiȘtergereDragos e un carcotas :)) nu-l iau in serios.
RăspundețiȘtergere