hai copilule prinde-ma de mana,fa-ti curaj,agata-te de degetele mele si viseaza,lasa-ma sa-ti rascolesc sufletul,sa-ti ador frumosul si uratul.Lasa-ma sa-ti dezmierd fruntea si promit ca de data asta nu-ti voi mai turna otrava in urechi...si ochii tai n-au sa mai planga.
Te ridici de pe banca si il indeamni sa te urmeze dar el priveste nedumerit,isi viseaza viata dincolo de tine si de rochia ta,isi vrea iubirea implinita altcumva. Tu crezi ca poti sa iei tot si-apoi sa dispari,Iti zice...Eu n-am nimic,nu vezi ca n-am nimic?Isi intoarce capul si se holbeaza fara rost la trecatori in timp ce tu culegi si restul lucrurilor de langa ale lui . Ai sa revii,zici razand. Nu,raspunde vocea tremurand,n-am s-o mai fac.Acum salveaza-ti calea,e tarziu.
Te urnesti cu greu spre lumina in decorul transformat peste noapte in pustiu,purtand un dialog imaginar,cu fata-ti innecata intr-un zambet rasucit. Si-ai vrea sa mai zareasti inca o data chipul cel fragil si chinuit dar numai umbre zac in locul sau si numai vise apar in drumul tau . Si faci juraminte strambe pentru sine si nu vrei sa uiti de voi,de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu