Si curge ploaia din norii grei si fantasme se rup in strada goala iar tu stai amortit sub ei...
e o noapte rece de mai,calea sta deschisa in fata-mi,soseaua tine linia dreapta pierzandu-se departe dupa o cotitura. E liniste deplina si numai stropii care cad pe acoperisul cladirilor se mai aud.Trec dincolo cu pasi marunti ghidandu-ma dupa lumina panourilor publicitare .Siroaie mici de apa imi curg pe frunte si se preling pe obrajii rotunzi...ploaia se impleteste cu lacrimile si atata vreme cat curge din ceruri nimeni nu-si va da seama ca si din ochii mei cad picuri. Daca lumea s-ar sfarsi in urmatoarele 4 ore singurul regret este acela ca n-as fi apucat sa fumez o ultima tigara,de aceea am iesit la ora asta tarzie sa-mi cumpar viciul,dar lumea nu se stinge la dupa cheful meu,viata mai pulseaza prin venele astea imbatranite de durere,sangele mai e cald sub pielea invinetita iar peretii raman ridicati ,spatiul e izolat. O fata singura ...un pachet de tigari,prietenii ce ard,prietenii ce ucid,prietenii ce se pierd si devin fum,amicii necuvantatori,iluzii ale cumpatarii. Imi intoxic cu nerabdare plamanii indata ce smulg ambalajul ,apoi ma intorc in fuga spre bloc,inchid usa de la intrare si ma asez pe scari,imi strang genunchii la piept si continui sa privesc prin geam. Ea avea dreptate,privesc prin foi colorate...sper,visez,ma entuziasmez cu usurinta,am atatea asteptari ...aveam.Ma ustura ochii si o durere usoara de cap imi tortureaza trupul .Nu e nimic imi spun...aveam nevoie de asta...din asta sunt facuta eu. Aici,stransa in mine,legata de ganduri,ferita de restul, pot sa cedez ,acum pot sa fac orice lucru urat cu corpul si cu sufletul meu,acum pot sa aleg si acum pot cel mai mult sa inteleg ca nu e nimic de inteles si in fiinta secata numita eu, golul nu se va umple,aroma nu se va indulci ,cuvantul nu va mai fi melodios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu