no safety net

Un tremur frenetic ma cuprinde pe masura ce in suflet crapa ultima farama de speranta pe care am nutrit-o ultimele zile.Azi nu mi-a ramas decat ce aveam si inainte...singuratatea.
Imi simt bataile inimii ca pe niste clopote grele ce rasuna pana in rarunchii existentei mele de nimic. Nu pot plange intru-cat am plans in tot timpul asta,pot numai sa-mi tin ochii inchisi pret de cateva secunde asteptand zgomotul sa se termine,mana sa-si revina din amorteala,corpul sa faca miscari naturale,lumina sa-mi mangaie obrazul...si-ascult piesa cu care am inceput,cea care imi aminteste mereu de tine.Regret fiecare moment ce m-a purtat pe calea asta de pe urma si vreau fiecare clipa in care tu ai fost langa mine,o vreau inapoi pana la ultima...