aberatii

mi-am simtit sufletul cuprins de o bucurie imensa astea doua zile,sperantele mi-au redat un fel de stare greu de dobandit si-apoi s-a asternut impacarea...resemnarea cea de pe urma. voiam sa fac din mine un copil nebun, sa trec prin clipa aceea la care am visat de cateva luni,dar atat de intens am gandit-o incat as fi trait-o parca si intr-un mod stupid mi-a fost de-ajuns ... nu stiu daca moneda s-a rasucit degeaba in aer cand am aruncat-o,daca a picat cu rost pe sol,daca intorc o dorinta ce ma macina atat de mult. am pierdut sirul de o vreme incoace,m-am chinuit sa uit ceva ce nu poate fi negat,zic :"gata!" curand voi fi acasa...