Ziua ASTA incepe cu o conversatie care ma face sa tresar de fiecare data cand citesc replicile care curg una dupa cealalta.Prietena mea da sfaturi de apreciat dar eu nu stiu unde ma duc si nici n-am cum sa descopar. Fiecare cuvant atarna greu de sufletul ce s-ampovarat cu-atatea vise si-acum trebuie sa infrunte realitatea neimplinirii lor.Nesiguranta,confuzie,ritm aproape mort. Mi-e greu sa ma impac cu mine,mi-e dor sa zbor spre cer nestingherita dar nu stiu ce sa fac cu viata mea.
Azi am stat pe-o banca intr-un parc uitandu-ma in gol mai bine de jumatate de ora.Printre copacii goi raze de soare timide imi ating chipul,am amortit. Parca in lumea mea se contureaza un raspuns odata cu sentimentul straniu ca trebuie sa ma aliniez sirului pe care l-am detestat cu toate fortele pana acum. Nu mai suport.Mi-e sila de mine, mi-e sila de ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu